joi, 24 decembrie 2009

Very Merry Christmas to Youuuuuuuu!!

and you, and you, and you, .... and you! :)

Furisandu-ma pe sub brad sa ii marchez red spot-uri Mosului, ca nu cumva sa greseasca tinta, m-am gandit eu asa in sinea mea ca nu-i suficient sa simti lucruri frumoase pentru cei pe care ii iubesti si care-ti sunt dragi.

Si pentru ca ma gandesc putin mai mult in perioada asta la toti ai mei, si prieteni si familie, va urez, dragii mei, si aici, in vestiarul mastilor mele, o noapte de Craciun calda si linistita in care sa nu va simtiti nici macar o clipa singuri. Singuratatea e un sentiment pe care ni-l inducem singuri atunci cand ne lipseste doar o particica din toate cele de care avem nevoie pentru a fi fericiti.

Chiar daca, poate, particica aia e cea mai importanta, macar o seara, hai sa ne uitam la gramezile de zambete din jurul nostru, la raurile de ganduri sincere si frumoase care ne sunt adresate, la bucuria din ochii parintilor care roiesc in jurul nostru fericiti ca ne au langa ei, la tot ce e frumos si cald si bland si vesel din sarbatoarea asta.

Craciun fericit, dragilor! Si inca ceva: CE BINE E ACASA!!!

miercuri, 23 decembrie 2009

Cea mai tare felicitare pe care am primit-o :))

Tot asta imi doresc si eu:

duminică, 20 decembrie 2009

Kids and friends are life's real joys!

Azi am revazut cel mai frumos, dulce si drag bebe din lume, dupa multe luni in care m-am impiedicat de te miri ce intamplari de fiecare data cand ma hotaram sa merg s-o vad. Si-n ochisorii aia dulci si veseli si atat de sinceri cum numai ochisorii unui pui de un anisor si un pic pot fi, m-am topit si m-am simtit un manager tare prost al timpului meu. Si cu cat eram mai suparata pe mine ca n-am gasit cateva ore pentru cea mai dulce Diana din cate exista pe lumea asta, cu atat parca era mai jucausa si imi zambea mai tare si mai frumos.

E incredibil ce face un copil din oameni, cum gravitam cu totii in jurul lui, cum fiecare gest al lui naste atatea intrebari in creierele si sufletele noastre, cum ne umple de bucurie si de sentimentul de grija. Vreau candva sa fiu si eu o mami, o mami buna pentru un alt cel mai frumos, dulce si drag bebe din lume. Pana atunci sper sa invat sa fiu o Crissy buna cu Diana (ca inca nu ma obisnuiesc cu titulatura de matusa :)).

Zilele astea am mai invatat ceva. Ceva ce stiam, ce stiu mereu, dar ceva ce mai uit uneori si amnezia asta ma cam tine din pacate pana ma loveste cate o intamplare. Am invatat ca viata e foarte seaca fara prieteni. Si nu realizez asta decat atunci cand sunt intre ei si mi-e atat de bine incat nu inteleg cum poate sa imi fie bine cand nu sunt intre ei. Mi-e dor de ei, dar din pacate maruntisurile zilnice ma fac sa uit de dorul ala, sa-l neg. Stiu ca suna urat, dar asa e, uit sa-i sun, uit sa-i vad, uit sa vorbesc cu ei, uit cat de placuta e compania lor, uit ca trece timpul peste noi si ni se intampla atatea in viata si ne schimbam si totusi atunci cand ne vedem suntem pe undeva aceiasi.

Imi sunt dragi, extrem de dragi toti oamenii minunati cu care ma inconjor si toti cei cu care candva am impartit si bune si rele si pe care ii revad oricand cu aceiasi ochi, chiar daca ne vedem rar, si pe cei pe care ii vad zilnic, saptamanal, si pe cei care ma cauta chiar daca ii aman, si pe cei care nu ma cauta dar de care mi-e dor. E minunat sentimentul ca esti in siguranta in ochii unor oameni care, desi te scutura cand trebuie sa cobori cu picioarele pe pamant sau cand pici intr-o stare de letargie, nu te judeca, ci sunt acolo cu tine sa te sprijine cand iti e greu. E minunat sentimentul ca nu esti singur cand traiesti o bucurie, ca te-nconjoara si se bucura cu tine si-ti inmultesc bucuria infinit. E minunat sa poti sa taci langa niste oameni fara sa te simti stanjenit de acea tacere, sa-ti fie confortabila chiar si tacerea.

La multi ani, Diana, Andreea, Cris si Clau pentru inca un anisor minunat! Si la multi ani de prietenie sincera, voua, tuturor prietenilor mei!

Cronica de film: AVATAR


Un film FOARTE, FOARTE FRUMOS!!!!

luni, 14 decembrie 2009

Les neuf vies du chat noir

Prennons une tête vidée de soucis à laquelle on ajoute un grand sourire poivré de l'envie de tout recommencer ayant l'arôme de... rien de spectaculaire, que de l'optimisme d'un fou, de la bonheur, de l'immese tranquilité, de la paix absolue. Attention, il faut bien la laver au préalable, afin d'éliminer toute trace de mauvaises pensées, de peines lourdes, de fatigue ou bien de sentiments de solitude extreme. La marinade ainsi preparée est laissée une nuit au frais ou au chaud, en fonction de la saison et des préférences de chacun. Le résultat d'un sommeil d'enfant et de la sauce parfum tranquilité sera délicieux, je vous assure!

vineri, 11 decembrie 2009

Am obosit

sa-mi umplu timpul cu lucruri care nu ma fac fericita pana nu mai am pic de timp pentru micile licariri de implinire.
sa-mi irosesc dragul si dorul in fel si fel de colturi de priviri ce nu stiu sa-mi zambeasca decat cand imi e bine.
sa ma gandesc ca trebuie sa am rabdare, ca nu-s toate zilele mohorate si ca pana la urma viata nu e numai lapte si miere.
sa fiu ambitioasa si sa-mi stabilesc teluri si-apoi sa le risipesc intr-o clipa pe toate, ca si cum as desena razboaie in nisip.
sa dorm atunci cand mi-e prea frica sa privesc realitatea in fata.
sa ma trezesc atunci cand cartile au fost deja facute de dealerii universului.
sa-mi ascund lacrimile si senzatia de gol de figurile crispate ale convenientelor.
sa-mi toc marunt si sistematic nu-stiu-ce (ezit de cateva minute intre creieri si simturi pentru ca niciodata n-am stiut sa fac diferenta intre ai naibi creieri si ale naibi simturi).

Ma gandeam asa, daca nu s-ar putea sa-mi iau intr-o zi o vacanta fara preaviz de la cotidian, sa nu fie limitata de cele 25 de zile de concediu pe an de luat preferabil (spre obligatoriu) vara, sa nu-mi fac niciun plan concret, decat sa ma odihnesc spiritual si psihologic, orice ar insemna odihna asta, oricum s-ar manifesta ea... Cai verzi pe pereti, darling... Hai, back to work. Care oboseala? Cu alta ocazie.

joi, 10 decembrie 2009

In contratimp

picur
jumatati de neajunsuri
printre ferigile ce mi-au impaienjenit ochii

ma foiesc
si ma zbat neobosita
in cursa fara capat dupa ochi licarind de himere

lenevesc
anesteziata de simturi
in timpuri ce-mi cersesc o farama de ratiune

ma trezeste
apropierea ultimei clipe
si anxietatea imi da peste cap fluxul firesc al functiilor vitale

depasesc momentul
infranta de propria-mi nepasare
in fata gramezii de caramizi ramasa din zidul pe care l-am ridicat tot anul